Unele texte sunt pamflete şi trebuiesc tratate ca atare. Orice asemănare cu oameni sau animale reale se pedepseşte conform legii...

miercuri, 5 decembrie 2007

Tinerii români au demonstrat: sunt cretini, dar sunt cool

0 comentarii
Prezenţa la vot a consfinţit, spre dezamăgirea mea, blazarea generaţiei mele, sufocată, în copilărie, de cravata de pionier şi deprimată, în prezent, de imposibilitatea achitării ratelor la DVD cu Home Cinema sau de greutatea de a-şi plăti datoria la magazinul alimentar de la colţul blocului. O generaţie crescută urât, între blocurile insalubre ale oraşelor staliniste, hrănită cu soia şi cu speranţele portocalelor primite cu ocazia „sărbătorilor de iarnă”, ori cu sticla de Pepsi linsă, pe nerăsuflate, vara, pe litoralul românesc. Tinerii care în anul de graţie 2007 scuipă toată ziua televizorul cu ochii holbaţi la Champions League sunt acei copii subnutriţi ce strigau, în anii 80 „gumi-gumi”, agăţându-se de maşinile puţinilor străini ce se încumetau să ne viziteze ţara şi curvele ce se puneau capră pentru o doză de cola şi un Kent super long. Obiceiurile au bătut pasul pe loc, în ciuda vremurilor ce s-au schimbat. Italienii şi-au reluat raziile erecte în România, femeile continuă să-şi deseneze idealurile în funcţie de potenţa străinului care le asediază budoarul iar românul rămâne ferm pe poziţii, afişând acea durere în prohab balcanică cu care s-a obişnuit el să trăiască între zilele de salariu. Pensionarul nu se lasă nici el mai prejos, demonstrând, printre altele, că şi la vârsta a treia poţi să fii o stâncă de neclintit în calea înţelepciunii. Ultima speranţă în combaterea falimentului neuronic naţional o găseam în generaţia tânără, despre care credeam, până mai ieri, că va da un pumn în plexul mizeriei morale în care ne zbatem. M-am înşelat amarnic. Adunătura de manelişti, filarmonişti, rock-işti ori hiphop-işti ce-şi trăieşte apogeul hormonal nu este interesată de alegeri ori de referendum. Are alte preocupări, mult mai pământeşti: sex, fotbal, băutură râgâită până în zori de zi, prin cârciumi care mai de care mai boeme, sau, pur şi simplu, VH1, Atomic şi MTV. Sărăcia morală nu-şi găseşte scuze, de această dată, în dezamăgirea faţă de politicieni, în traiul lipsit de coeficientul caloric minim sau în lipsa unei speranţe pentru ziua de mâine. Refuzul de a participa la exerciţiul democratic este pornit din excesul naţional de imbecilitate, poleit în motivaţii ce frizează penibilul. Nu sunt eu măsura perfectă pentru a da exemple pozitive de conduită civică, dar, în schimb, pot să observ, cu tristeţe, că idealurile pentru care, acum 20 de ani, la Braşov, s-a murit, pentru care acum 17 ani, în toată ţara s-a strigat din toţi plămânii „Jos dictatura”, sunt luate la mişto de cei care profită de pe urma celor care s-au stins atunci. Tinerii de astăzi uită, cu un egoism tâmp, drama celor măcelăriţi de gloanţele securiştilor, de acei tineri morţi pe caldarâmul din Piaţa Operei, din Timişoara, din Piaţa Mare din Sibiu, şi din Piaţa Universităţii din Capitală, aceia care au crezut, din toată inima, că alinarea jertfei lor o constituie libertatea de a gândi, dar şi aceea de a te implica liber în societate, fără constrângeri, fără pumni în gură. N-avem timp de politică, n-avem nici un chef să ştim ce se întâmplă în jurul nostru, nu ne place să citim ziare, ne doare-n cot de cine ne conduce destinul la Primărie sau în Consiliul Local, dar găsim timp suficient să uităm. Absenţa de la urne este percepută greşit ca fiind o palmă dată politicienilor ce au candidat la europarlamentare. Este doar un comportament dezolant, impardonabil. Ce să mai vorbim despre refuzul de a vota pentru referendumul ce ar fi putut să consfinţească, după 17 ani, jumătate din Punctul 8 de la Timişoara. Pentru că asta am ratat acum: împiedicarea celor cu trecut obscur şi obscen să mai respire aerul rarefiat din poziţia de ales al neamului. Nu ne-a interesat. „Cine uită nu merită” – a spus Nicolae Iorga. Avea dreptate. Nu merităm decât cleptomani care să ne conducă, iar noi, în mod constant, să ne plângem de milă. Şi să sărbătorim prostia. Şi să ne plângem că trăim în România asta rea şi săracă.

Bobbi - Shoarecele de blog