Mie nu mi se pare... "Ti prego da si mie un euroi" (tot Torino tot rromanii)
luni, 19 mai 2008
Vi se pare ca e italianca?
Mie nu mi se pare... "Ti prego da si mie un euroi" (tot Torino tot rromanii)
luni, 12 mai 2008
Prima data
Nu cred ca exista printre dvs. cineva care sa nu se fi uitat vreodata la un film pt adulti. Si toti ati facut asta (chiar daca vreti sau nu sa recunoasteti) si, mai recunoasteti ca pana acum nicunuia dintre voi nu i-a dat prin gand sa se gandeasca cum a fost prima oara pentru protagonistele acelui gen de filme care „presteaza” in pozitii mai mult sau mai putin dubioase. Mie recunosc ca nu mi-a dat.
Totusi, un reporter de la un tabloid extrem de cunoscut, pastorit de un mare trust de presa elvetian, ne-a intrecut pe toti si a facut si din acest lucru un subiect de presa, imaginandu-si intre doua-trei vizionari cu mana in buzunar ca ar putea intreba astfel de pseudo sau pornovedete cum a fost cand au simtit prima data... emotia. Iata ce au declarat divele iubitoare de curcubitacee si alte legume verticale: Laura Andresan a avut prima traire erotica in jurul varstei de 18 ani. ‘A fost frumos, el foarte gentil, educat, atent. Eu, speriata, doar curioasa sa mi se intample si mie ce vedeam prin filme. Si a fost ca in filme. Cu discutii, cu tatonari de teren cateva luni, cu un dormitor frumos, cu saruturi, cu mangaieri, cu trezirea instinctelor mele. Desi se spune ca prima experienta e una dureroasa, pentru mine ramane o amintire placuta. Eu, doar o pustoaica, el un domn’.
Deci cine zicea ca intre atatea vibratoare, inele de produs placeri, relatii cu diversi insi care de care mai dubiosi nu exista si un strop de romantism? Deci Laura spune ca odata cu majoratul s-a dus si inocenta, destul de tarziu, zic eu pentru o veritabila profa de sex...
Alina Plugaru pe de alta parte a fost mai vrednica, ea spune ca si-a inceput viata sexuala la varsta de 16 ani. ‘Eram impreuna cu baiatul acela de un an si jumatate. S-a petrecut acasa la mine, intr-un cadru foarte romantic. Nu pot exprima in cuvinte trairile din acel moment. A fost o experienta de vis. Nu m-a durut aproape deloc si cred ca de aceea am putut sa simt atata placere. Dupa ce mi-am invins timiditatea, am facut dragoste chiar si pe masa din bucatarie’.
Iata ca si cealalta a avut parte de romantism!
Bine, cei mai rautaciosi dintre noi ar putea spune ca povestile sunt inventate, ceea ce pentru mine nu ar fi greu de crezut. Spun asta pentru ca mie imi pare greu de crezut ca o „domitza” care si-a „reperat” onoarea de cate ori a avut ocazia - iar ocazii au fost mai multe decat sunt ocaziile si punctele inscrise la un meci de baschet disputat in patru reprize a cate o saptamana – ar putea sa isi mai aminteasca cu detalii picante prima noapte. „Astea sunt din preistorie”, cum spune un prieten de-al meu arheolog, unde mai pui ca nici nu am aflat mare lucru, nu tu bice, nu tu caluse, daramite latex si sfoara din aia groasa cu care lega pe vremuri paramele un binecunoscut matelot.
Eu, in locul acestui exercitiu de memorie, la care nici cel mai mare dopat cu Lecitina nu i-ar fi facut fata as fi intrebat ceva mult mai picant, de exemplu: cu cati ai facut-o pana acum (sa fi vazut atunci adevarate calcule matematice cu multimi) sau cum a fost cand ai facut-o prima data dar nu cu un partener, ci cu 3-6-9 sau orice alt numar divizibil cu trei (fanii genului stiu de unde vine constanta).
Oricum, ma bucur ca exista acum zeci de mii pusti cu cosuri care in fiecare seara, dupa ce se culca parintii se bucura ca Alina Plugaru si-a invins timiditatea.
Totusi, un reporter de la un tabloid extrem de cunoscut, pastorit de un mare trust de presa elvetian, ne-a intrecut pe toti si a facut si din acest lucru un subiect de presa, imaginandu-si intre doua-trei vizionari cu mana in buzunar ca ar putea intreba astfel de pseudo sau pornovedete cum a fost cand au simtit prima data... emotia. Iata ce au declarat divele iubitoare de curcubitacee si alte legume verticale: Laura Andresan a avut prima traire erotica in jurul varstei de 18 ani. ‘A fost frumos, el foarte gentil, educat, atent. Eu, speriata, doar curioasa sa mi se intample si mie ce vedeam prin filme. Si a fost ca in filme. Cu discutii, cu tatonari de teren cateva luni, cu un dormitor frumos, cu saruturi, cu mangaieri, cu trezirea instinctelor mele. Desi se spune ca prima experienta e una dureroasa, pentru mine ramane o amintire placuta. Eu, doar o pustoaica, el un domn’.
Deci cine zicea ca intre atatea vibratoare, inele de produs placeri, relatii cu diversi insi care de care mai dubiosi nu exista si un strop de romantism? Deci Laura spune ca odata cu majoratul s-a dus si inocenta, destul de tarziu, zic eu pentru o veritabila profa de sex...
Alina Plugaru pe de alta parte a fost mai vrednica, ea spune ca si-a inceput viata sexuala la varsta de 16 ani. ‘Eram impreuna cu baiatul acela de un an si jumatate. S-a petrecut acasa la mine, intr-un cadru foarte romantic. Nu pot exprima in cuvinte trairile din acel moment. A fost o experienta de vis. Nu m-a durut aproape deloc si cred ca de aceea am putut sa simt atata placere. Dupa ce mi-am invins timiditatea, am facut dragoste chiar si pe masa din bucatarie’.
Iata ca si cealalta a avut parte de romantism!
Bine, cei mai rautaciosi dintre noi ar putea spune ca povestile sunt inventate, ceea ce pentru mine nu ar fi greu de crezut. Spun asta pentru ca mie imi pare greu de crezut ca o „domitza” care si-a „reperat” onoarea de cate ori a avut ocazia - iar ocazii au fost mai multe decat sunt ocaziile si punctele inscrise la un meci de baschet disputat in patru reprize a cate o saptamana – ar putea sa isi mai aminteasca cu detalii picante prima noapte. „Astea sunt din preistorie”, cum spune un prieten de-al meu arheolog, unde mai pui ca nici nu am aflat mare lucru, nu tu bice, nu tu caluse, daramite latex si sfoara din aia groasa cu care lega pe vremuri paramele un binecunoscut matelot.
Eu, in locul acestui exercitiu de memorie, la care nici cel mai mare dopat cu Lecitina nu i-ar fi facut fata as fi intrebat ceva mult mai picant, de exemplu: cu cati ai facut-o pana acum (sa fi vazut atunci adevarate calcule matematice cu multimi) sau cum a fost cand ai facut-o prima data dar nu cu un partener, ci cu 3-6-9 sau orice alt numar divizibil cu trei (fanii genului stiu de unde vine constanta).
Oricum, ma bucur ca exista acum zeci de mii pusti cu cosuri care in fiecare seara, dupa ce se culca parintii se bucura ca Alina Plugaru si-a invins timiditatea.
marți, 25 martie 2008
radar tv partea 1
Dupa un intens tratament cu lamai si grapefruit am decis sa ma uit la o noua editie a Povestirilor de noapte... bine, ca mult mai mult mi-a luat sa imi iau inima in dinti cu tot cu artere si apuc telecomanda. Dau pe acasa, si ce vad?!... doua, impropriu spus domnisoare care se plimbau la metrou, insotite de un baiat mai negricios cu un mare microfon in mana... Nu va ganditi la prostii, sau ca incepea vreun film pentru adulti, fetele (una din Baia Mare si cealalta de te miri unde) erau plimbate de celebrul (la el in bloc) stripper Hamute pe la metrou - lucru bun de altfel pentru niste fete din provincie care nu au mai vazut in viata lor râma de metal gigantica de pe sub capitala noastra. Timp de cateva minute am vazut un super reportaj in care cei trei se spargeau in fite, iar Hamute intreba orice gura casca - care saliva la fete mai ceva ca Teo in fata unei cofetarii in timpul Dietei Drastice - daca fetele sunt frumoase, daca ii place cum sunt imbracate etc.
Despre vestimentatia "divelor din metrou" nu cometez, ca ar fi ceva nepotrivit, tinutele fiind potrivite pentru niste fete recent venite aici cu gandul de a suci mintile catorva iubitori de ritmuri orientale cu buzunarul doldora de bani. Machiajul uneia dintre fete facea sa paleasca chiar si cel mai bine aplicat calciu de pe peretii unui apartament dintr-un bloc comunist, iar genele false pareau proaspat smulse din bidineaua cu care isi face de lucru cu zel un muncitor de pe santier, vopsind un gard negru.
Dupa o mini-repriza de publicitate si o mica interventie a prezentatorilor, a venit randul unui alt subiect de mare interes national (mai ales pentru Mircea Solcanu sic), o zi din viata Transexualului Cristina o alta "diva" cu fata mai daramata decat era blocul cu cofetaria Casata dupa cutremurul din'77. Tipa care a tzopait printre sexe mai jalnic decat figuratia de la un clip de manele ne-a spus povestea sa induiosatoare, si cum a investit 10.000 de euro ca sa devina fata... investitie nereusita la prima vedere (de fapt si la a doua, a treia, a patra si a cata vreti voi). Intr-un cadrul intim, unde baiata "primea" un delicat masaj la coapse si funduletz, Cristina ne-a povestit ca nu se simte implinita, ca ii lipseste acel ceva (cred si eu, ca doar "ea" a vrut sa il taie), dar ca, poate oricand "sa isi ia posetuta, sa se duca intr-un club unde se strang toti baietii cu fite si sa aiba pe oricine vrea de acolo". Asa o fi nu il/o contrazic, dar e bine de stiut sa nu mai calc prin clubul respectiv, deoarece nu imi permit sa ma aiba o fiinta care ar putea sa ma arunce pe veci in dubii privind sexualitatea mea.
In restul materialului "ea" ne-a dus prin intermediul camerei prin tot felul de magazine de posetute si pantofiori etaland dupa ochelarii mari de soare o fata care pana si pe Michael Jackson l-ar face invidios. Toate bune si frumoase, dar ce nu inteleg eu la emisiunea asta: de ce se da Cabral un pas mai in laturi cand Mircea Solcanu vorbeste de arme neloiale precum transexuali si travestiti.
xxx
Tot zapand pe tv am dat intr-o seara de Mircea Zara ... la B1 tv, la aceeasi emisiune "Clubzone" care era cat pe ce sa ii aduca celebritatii mioritice pentru luare de mita
ani buni de dragoste fierbinte intr-un cadru racoros si cu zabrele, alaturi de multi baieti tot fierbinti si tatuati. Incercand sa observ noutatile am dat in primul rand de "prospaturi" si vad ca Mirciulica si-a angajat un reporter foarte dragutz si foarte proaspat (asa cum mai mult ca sigur gandesc si neuronasii situati in fundul hipotalamusului celebrului VJ mioritic). VJ Raru, caci despre el este vorba ne prezenta un club aflat pe undeva printr-o binecunoscuta zona studenteasca si denumit sugestiv The Ga(y)te. Noul loc de pierzanie pentru beizadele doldora de bani si lipsite de acorduri inspirate intre subiect si predicat gazduia o petrecere - spre surprinderea mea, nu de travestiti - al carui principal invitat era Pagal... De aici sa te tii, Raru incepe sa scoata din el super intrebari... Pagal ce ne vei mixa azi, unde o sa mai mixezi tot felul de banalitati carora DJ-ul doldora de pastile i-a facut fata cu brio. Dupa toate acestea, in mod firesc pentru o emisiunea marca Zara, a urmat un mic "I will Survive" cantat cu de Gloria GAYnor ci de fetele cu putza si doritoare de putza de la Divas.
xxx
Dupa toate astea mi se pare firesc sa constat, la Stirile ProTv, ca pe "vedeta de muzica hip-hop" Sisu l-au prins "gaborii" iar cu droguri de mare risc in masina - oare politistii aia nu inteleg odata ca masina acestuia are un casetofon special care functioneaza cu bile??
Despre vestimentatia "divelor din metrou" nu cometez, ca ar fi ceva nepotrivit, tinutele fiind potrivite pentru niste fete recent venite aici cu gandul de a suci mintile catorva iubitori de ritmuri orientale cu buzunarul doldora de bani. Machiajul uneia dintre fete facea sa paleasca chiar si cel mai bine aplicat calciu de pe peretii unui apartament dintr-un bloc comunist, iar genele false pareau proaspat smulse din bidineaua cu care isi face de lucru cu zel un muncitor de pe santier, vopsind un gard negru.
Dupa o mini-repriza de publicitate si o mica interventie a prezentatorilor, a venit randul unui alt subiect de mare interes national (mai ales pentru Mircea Solcanu sic), o zi din viata Transexualului Cristina o alta "diva" cu fata mai daramata decat era blocul cu cofetaria Casata dupa cutremurul din'77. Tipa care a tzopait printre sexe mai jalnic decat figuratia de la un clip de manele ne-a spus povestea sa induiosatoare, si cum a investit 10.000 de euro ca sa devina fata... investitie nereusita la prima vedere (de fapt si la a doua, a treia, a patra si a cata vreti voi). Intr-un cadrul intim, unde baiata "primea" un delicat masaj la coapse si funduletz, Cristina ne-a povestit ca nu se simte implinita, ca ii lipseste acel ceva (cred si eu, ca doar "ea" a vrut sa il taie), dar ca, poate oricand "sa isi ia posetuta, sa se duca intr-un club unde se strang toti baietii cu fite si sa aiba pe oricine vrea de acolo". Asa o fi nu il/o contrazic, dar e bine de stiut sa nu mai calc prin clubul respectiv, deoarece nu imi permit sa ma aiba o fiinta care ar putea sa ma arunce pe veci in dubii privind sexualitatea mea.
In restul materialului "ea" ne-a dus prin intermediul camerei prin tot felul de magazine de posetute si pantofiori etaland dupa ochelarii mari de soare o fata care pana si pe Michael Jackson l-ar face invidios. Toate bune si frumoase, dar ce nu inteleg eu la emisiunea asta: de ce se da Cabral un pas mai in laturi cand Mircea Solcanu vorbeste de arme neloiale precum transexuali si travestiti.
xxx
Tot zapand pe tv am dat intr-o seara de Mircea Zara ... la B1 tv, la aceeasi emisiune "Clubzone" care era cat pe ce sa ii aduca celebritatii mioritice pentru luare de mita
ani buni de dragoste fierbinte intr-un cadru racoros si cu zabrele, alaturi de multi baieti tot fierbinti si tatuati. Incercand sa observ noutatile am dat in primul rand de "prospaturi" si vad ca Mirciulica si-a angajat un reporter foarte dragutz si foarte proaspat (asa cum mai mult ca sigur gandesc si neuronasii situati in fundul hipotalamusului celebrului VJ mioritic). VJ Raru, caci despre el este vorba ne prezenta un club aflat pe undeva printr-o binecunoscuta zona studenteasca si denumit sugestiv The Ga(y)te. Noul loc de pierzanie pentru beizadele doldora de bani si lipsite de acorduri inspirate intre subiect si predicat gazduia o petrecere - spre surprinderea mea, nu de travestiti - al carui principal invitat era Pagal... De aici sa te tii, Raru incepe sa scoata din el super intrebari... Pagal ce ne vei mixa azi, unde o sa mai mixezi tot felul de banalitati carora DJ-ul doldora de pastile i-a facut fata cu brio. Dupa toate acestea, in mod firesc pentru o emisiunea marca Zara, a urmat un mic "I will Survive" cantat cu de Gloria GAYnor ci de fetele cu putza si doritoare de putza de la Divas.
xxx
Dupa toate astea mi se pare firesc sa constat, la Stirile ProTv, ca pe "vedeta de muzica hip-hop" Sisu l-au prins "gaborii" iar cu droguri de mare risc in masina - oare politistii aia nu inteleg odata ca masina acestuia are un casetofon special care functioneaza cu bile??
vineri, 1 februarie 2008
Monitoarele BENQ vor deveni Qisda
Am auzit una care pare a fi mai veche, dar nu mi-a venit sa cred si prin urmare am verificat. BenQ si-a schimbat numele in prescurtarea de la " Q uality I nnovation S peed D riving A chievements", deci QISDA. Deci cum sa nu razi uitandu-te la un asemenea monitor sau aparat de fotografiat??
In continuare mutarea va putea avea urmatoarele efecte pe piata romaneasca: 1. clientii jenati nu vor dori sa aiba in casa un gaget sau monitor care sa poate numele unui organ reproductiv, sau 2. tinerii impresionati de taria numelui in limbajul argotic vor visa la un asemenea produs doar ca sa raspunda la intrebarea "Ce monitor ai?"... "Un monitor QISDA!!".
In continuare mutarea va putea avea urmatoarele efecte pe piata romaneasca: 1. clientii jenati nu vor dori sa aiba in casa un gaget sau monitor care sa poate numele unui organ reproductiv, sau 2. tinerii impresionati de taria numelui in limbajul argotic vor visa la un asemenea produs doar ca sa raspunda la intrebarea "Ce monitor ai?"... "Un monitor QISDA!!".
Moartea democratiei si invierea lui Felix
Recent societatea civila a mai primit o lovitura .... desfiintarea CNSAS. De acum incolo fostii securisti vor putea zburda fericiti, mai curati si mai uscati gratie "agentului de reductie" denumit Felix, zis si Stapanul Antenelor. Acesta a mai socat audienta acum cateva luni, sfatuit fiind probabil de vreun spin-doctor scolit pe la Moskova (sic!), retragandu-se din viata politica cu tam-tam si aducand in locul lui, tot cu tam-tam o femeie (o tevatura care poate mai aduce defunctului din punct de vedere politic PC inca 0,0000001% in sondaje).
Dar sa ne intoarcem la Voiculescu si recenta lui isprava. Cum climatul legislativ inca ambiguu al Romaniei permite si unei capre cu onoarea nereperata de un tap barbos (nu fac referire la episodul cu Hartner) sa ridice exceptii de neconstitutionalitate, cel mai in voga "dinozaur" politic a gasit o portita de scapare de a-si pastra secret murdarul dosar de colaborator al securitatii. Zis si facut, a urmat o "judecata dreapta" in care membrii Curtii Constitutionale (recunoscuti pentru deciziile cel putin controversate luate in ultima vreme) au hotarat in unanimitate ca un Consiliu de spalare a pacatelor comunismului, care practic ne ajuta sa ne apropiem macar cat de cat de adevarul neguros al acelor vremuri ne (a se citi le) este complet inutil. La urma urmei "Felix" a invins si intr-o democratie bananiera asa cum este Romania lupta unui om care isi apara trecutul necurat (sau a altora pentru a-si apara ilegalitatie) poate capata temei perfect legal, fapt care ne face pe noi, cetatenii de rand sa ne simtim oarecum complexati, daca nu amenintati de-a dreptul. Ramane sa asteptam ca odata cu vechea generatie de asa zisi oameni politici si oameni publici sa dispara si aceste vicii ale societatii, car parca atunci cand ma uit in urma la o poza cu Ponta (sa zicem) ma apuca groaza...
La revedere dragi romani... emigrare placuta
Dar sa ne intoarcem la Voiculescu si recenta lui isprava. Cum climatul legislativ inca ambiguu al Romaniei permite si unei capre cu onoarea nereperata de un tap barbos (nu fac referire la episodul cu Hartner) sa ridice exceptii de neconstitutionalitate, cel mai in voga "dinozaur" politic a gasit o portita de scapare de a-si pastra secret murdarul dosar de colaborator al securitatii. Zis si facut, a urmat o "judecata dreapta" in care membrii Curtii Constitutionale (recunoscuti pentru deciziile cel putin controversate luate in ultima vreme) au hotarat in unanimitate ca un Consiliu de spalare a pacatelor comunismului, care practic ne ajuta sa ne apropiem macar cat de cat de adevarul neguros al acelor vremuri ne (a se citi le) este complet inutil. La urma urmei "Felix" a invins si intr-o democratie bananiera asa cum este Romania lupta unui om care isi apara trecutul necurat (sau a altora pentru a-si apara ilegalitatie) poate capata temei perfect legal, fapt care ne face pe noi, cetatenii de rand sa ne simtim oarecum complexati, daca nu amenintati de-a dreptul. Ramane sa asteptam ca odata cu vechea generatie de asa zisi oameni politici si oameni publici sa dispara si aceste vicii ale societatii, car parca atunci cand ma uit in urma la o poza cu Ponta (sa zicem) ma apuca groaza...
La revedere dragi romani... emigrare placuta
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii se va desfiinta
Curtea Constitutionala a acceptat exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Dan Voiculescu la Legea 187. Este vorba de trei de articole care vizeaza existenta institutiei. Avocatul Poporului, Ioan Muraru, a sustinut desfiintarea CNSAS in termeni de " eliminarea acestui venin anticonstitutional". De la publicarea deciziei in Monitorul Oficial, CNSAS isi va inceta activitatea. Votul Curtii a fost in unanimitate pentru acceptarea exceptiilor lui Voiculescu. Curtea Constitutionala a declarat drept neconstitutionale articolele 7, 8 si 9 din Legea 187, potrivit careia functioneaza CNSAS. Cele trei articole se refera la infiintarea Consiliului, componenta Colegiului si revocarea membrilor acestuia.Consecinta este ca imediat dupa publicarea deciziei Curtii in Monitorul Oficial, institutia va ramine fara baza legala si toate actele emise nu vor mai avea putere juridica. Cu alte cuvinte, CNSAS isi va inceta activitatea. Potrivit articolului 147 din Constitutie, in termen de 45 de zile Parlamentul ar trebui sa modifice legea in asa fel incit sa o puna in concordanta cu decizia Curtii. O alta solutie ar fi ca Guvernul sa emita o Ordonanta de urgenta, care insa trebuie sa respecte decizia CC.Ambele variante sint insa complicate, juristii contactati de HotNews.ro spun ca unul din articolele declarate neconstitutionale este chiar cel de infiintare a CNSAS, cu alte cuvinte se contesta chiar existenta institutiei.
Votul Curtii a fost unamin in favorea acceptarii exceptiilor ridicate de Voiculescu, inclusiv cel al lui Augustin Zegrean, reprezentantul PD la Curte. Petre Ninosu nu a participat la vot, deoarece a plecat din sedinta, dupa ce a adormit de doua ori in timpul ei. Potrivit unor surse de la Curtea Constitutionala, atit Ioan Muraru, Avocatul poporului, cit si Nicolae Cochinescu, fost presedinte al Curtii, in calitate de raportor, au sustinut argumentatia lui Dan Voiculescu, pledind pentru neconstitutionalitatea celor trei articole. Avocatul Poporului si-a prezentat punctul de vedere intr-o "terminologie straina de un dosar aflat in stare de judecata si de Curtea Constitutionala", spun sursele citate. El si-a incheiat argumentatia prin urmatoarea fraza " Curtea Constitutionala este datoare sa elimine din legislatia romaneasca acest venin anticonstitutional".Muraru, ca si Cochinescu, au sustinut exceptiile ridicate de Voiculescu, considerind ca prevederile Constitutiei din 2003 "interzic instantele extraordinare si limiteaza existenta jurisdictilor exterioare puterilor judecatoresti", CNSAS aflindu-se in aceasta situatie. Punctul de vedere exprimat de Guvern a fost pentru respingerea exceptiilor ridicate de Voiculescu, iar Parlamentul nu a trimis nimic. Sergiu Andon, avocatul lui Dan Voiculescu, a incercat sa obtina o noua aminare a judecarii pe fond, trimitind un certificat medical. Cererea lui a fost respinsa. Citeva ore mai tirziu, Sergiu Andon evolua la televiziuni. Procesul in care Dan Voiculescu a contestat decizia de politica politica data de CNSAS se va reintoarece la Curtea de Apel.Mircea Dinescu: " Servitorii lui Ceausescu sint tari". "Un fost securist si un fost sef de sectie la Scinteia au omorit CNSAS. Servitorii lui Ceausescu sint tari. Se intrerupe toata activitatea CNSAS, se pune cruce la toate dosarele ofiterilor si turnatorilor. Vreau sa vad cum iese societatea civila in strada impotriva acestor sobolani".Claudiu Secasiu: " Se suspenda dreptul cetateanului la propriul trecut""Desfiintarea institutiei blocheaza accesul cetateanului la propriul dosar si dreptul de a-si cunoaste tortionarul. Ne intoarcem in 1997, la discutiile privind oportunitatea deconspirarii Securitatii. Va fi o lupta indelungata pentru lege. Constatam dupa 8 ani ca o lege este neconstitutionala, este ceva nemaiintilnit".LIdia Barbulescu, presedinta CSM: " Verdictele CNSAS sint lovite de nulitate" Lidia Barbulescu sustine ca verdictele date de CNSAS de la infiintare si pina acum sint lovite de nulitate. " Este o greseala a se spune ca deciziile Curtii Constitutionale au obligativitate numai pentru viitor, pentru ca aceste decizii constata neconstitutionalitatea unor legi ori a unui text de lege si este ca si cum acestea nu ar fi existat. Nu se poate vorbi de neretroactivitatea unei legi ca urmare a deciziilor CC, cu atit mai mult in cazul de fata, vin si spun ca aceasta institutitie a actionat in afara legii fundamentale", a declarat Lidia Barbulescu citata de Mediafax. Ioan Stanomir, profesor de drept constitutional: " E ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic in acesti ani"Ioan Stanomir considera ca din punct de vedere stric tehnic un organism declarat neconstitutional are o problema cu deciziile pronuntate anterior. " Logic se contureaza ca intreaga lui activitate de dupa 1999 este problematica din punct de vedere constitutional, incit daca se merge pe linia sugerata de Curte, deciziile CNSAS nu au relevanta pentru ca au fost date in baza unei legi contrare legii fundamentale. E ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat in toata aceasta perioada".
Consecintele desfiintarii CNSAS
Peste 2000 de turnatori si ofiteri de securitate care au primit in acesti ani verdicte de la CNSAS vor fi albiti ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale.
CNSAS a facut cele mai multe deconspirari in 2006 si 2007, de zeci de ori mai multe decit in anii precedenti. Motivul este simplu, SRI si celelalte servicii au fost obligate ca urmare a dispozitiei presedintelui Basescu sa predea arhivele.
Verdicte de politie politica:
2006
158 ofiteri de securitate
270 informatori
2007
381 ofiteri de securitate
101 informatori
341 informatori comunicati cetatenilor la cerere
1. Tortionarii albiti
Printre sefii serviciilor secrete care au fost deconspirati de CNSAS se numara:
Nicolae Plesita, fostul sef al Directiei de Informatii Externe in perioada 1980-1984, cel care a coordonat actiunile impotriva postului de radio Europa Libera si s-a ocupat direct de actiunea de reprimare a lui Paul Goma.
Ilie Merce, fost colonel de securitate, a lucrat din 1981 la Directia I, sectorul arta-cultura. In anii 1985-1986, conduce compartimenul Eterul, destinat sa combata posturile de radio straine care emiteau in limba romana. In 1986, este numit sef al Securitatii in judetul Buzau. A ramas in SRI pina in 1996, cind este trecut in rezerva, fiind acuzat ca furniza informatii PRM.
Goran Gheorghe, colonel, fost sef al Securitatii Maramures. In anul 1977 era maior in Directia Cercetari Penale. In perioada 1981-1985 a fost loctiitorul sefului Securitatii Maramures, apoi, in 1985 locotenent-colonel Goran Gheorghe a fost numit seful Securitatii Maramures. Din 1986, a fost seful Securitatii municipiului Bucuresti (avea grad de colonel), pozitie pe care o ocupa si in 1989.
2. Informatori celebri cu verdict nul
Rodica Stanoiu, cunoscuta de Securitate sub numele de cod „Sanda”, fost ministru al Justiei, a contestat decizia la Curtea de Apel, motivind ca dosarul este fabricat si ca scrisul de pe notele informative nu este al ei, desi expertiza grafologica a dovedit constrariul. „Sanda” isi turna colegele de serviciu si avea angajament.
Mona Musca, alias „Dana”, a dat Securitatii 15 note informative despre studentii straini. A negat ca a facut politie politica si a contestat decizia in Tribunal, dar a pierdut procesul. Musca avea angajament si este singurul parlamentar care a parasit politica si forul legislativ din acest motiv.
Florica Bejinariu, judecator in CSM, se afla in proces de constestatie a deciziei de politie politica la Curtea de Apel, proces care, probabil, ca si in celelalte cazuri, se va suspenda.
Constantin Blaceanu Stolnici, alias „Laurentiu”, nu si-a recunoscut vinovatia, desi din dosar a reiesit ca a colaborat ani de zile cu Securitatea, fiind chiar remunerat pentru serviciile aduse. A fost cazul care a produs cea mai mare vilva anul trecut.
Verdicte de colaborare cu Securitatea au mai primit o serie de jurnalisti, precum Cornel Ivanciuc, cunoscuti oameni de cultura, Sorin Antohi, Eugen Uricaru, Mircea Iorgulescu, Cezar Ivanescu, Dan Chiachir, Dan Amedeo Lazarescu sau ambasadorul Romaniei la Viena, Andrei Hoisie. Lista este cu mult mai lunga. Ei i se adauga inaltii prelati, printre care Pimen, Andreicut, Corneanu, care au primit anul trecut de la CNSAS verdict de colaborare.
3. Blocarea dosarelor aflate pe teava CNSAS
Decizia Curtii pune lacat dosarelor aflate in lucru la CNSAS. Este vorba in primul rind de dosarele magistratilor, a caror verificare se apropia de final. Deja o serie de judecatori si procurori au primit verdict, dar asa cum spune Constantin Ticu Dumitrescu ar fi urmat citeva nume de rasunet. Printre acestea, inclusiv citeva de la Curtea Constitutionala.
4. Candidatii la alegeri scapa neverificati
Faptul ca legea a fost declarata neconstitutionala cu doar citeva luni inainte de alegerile locale, va face ca miile de candidati sa ramina neverificati. La fel se va intimpla si cu cei pentru alegerile generale.
5. Accesul la propriul dosar, interzis
Sutele de oameni care asteapta sa-si vada dosarul de urmarire intocmit de fosta Securitate vor fi lipsiti de acest drept prin desfiintarea CNSAS. La fel, institutia nu va mai putea da curs cererilor cetatenilor de a fi deconspirati cei care i-au turnat sau bagat in puscarie.
Consecintele desfiintarii CNSAS
Peste 2000 de turnatori si ofiteri de securitate care au primit in acesti ani verdicte de la CNSAS vor fi albiti ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale.
CNSAS a facut cele mai multe deconspirari in 2006 si 2007, de zeci de ori mai multe decit in anii precedenti. Motivul este simplu, SRI si celelalte servicii au fost obligate ca urmare a dispozitiei presedintelui Basescu sa predea arhivele.
Verdicte de politie politica:
2006
158 ofiteri de securitate
270 informatori
2007
381 ofiteri de securitate
101 informatori
341 informatori comunicati cetatenilor la cerere
1. Tortionarii albiti
Printre sefii serviciilor secrete care au fost deconspirati de CNSAS se numara:
Nicolae Plesita, fostul sef al Directiei de Informatii Externe in perioada 1980-1984, cel care a coordonat actiunile impotriva postului de radio Europa Libera si s-a ocupat direct de actiunea de reprimare a lui Paul Goma.
Ilie Merce, fost colonel de securitate, a lucrat din 1981 la Directia I, sectorul arta-cultura. In anii 1985-1986, conduce compartimenul Eterul, destinat sa combata posturile de radio straine care emiteau in limba romana. In 1986, este numit sef al Securitatii in judetul Buzau. A ramas in SRI pina in 1996, cind este trecut in rezerva, fiind acuzat ca furniza informatii PRM.
Goran Gheorghe, colonel, fost sef al Securitatii Maramures. In anul 1977 era maior in Directia Cercetari Penale. In perioada 1981-1985 a fost loctiitorul sefului Securitatii Maramures, apoi, in 1985 locotenent-colonel Goran Gheorghe a fost numit seful Securitatii Maramures. Din 1986, a fost seful Securitatii municipiului Bucuresti (avea grad de colonel), pozitie pe care o ocupa si in 1989.
2. Informatori celebri cu verdict nul
Rodica Stanoiu, cunoscuta de Securitate sub numele de cod „Sanda”, fost ministru al Justiei, a contestat decizia la Curtea de Apel, motivind ca dosarul este fabricat si ca scrisul de pe notele informative nu este al ei, desi expertiza grafologica a dovedit constrariul. „Sanda” isi turna colegele de serviciu si avea angajament.
Mona Musca, alias „Dana”, a dat Securitatii 15 note informative despre studentii straini. A negat ca a facut politie politica si a contestat decizia in Tribunal, dar a pierdut procesul. Musca avea angajament si este singurul parlamentar care a parasit politica si forul legislativ din acest motiv.
Florica Bejinariu, judecator in CSM, se afla in proces de constestatie a deciziei de politie politica la Curtea de Apel, proces care, probabil, ca si in celelalte cazuri, se va suspenda.
Constantin Blaceanu Stolnici, alias „Laurentiu”, nu si-a recunoscut vinovatia, desi din dosar a reiesit ca a colaborat ani de zile cu Securitatea, fiind chiar remunerat pentru serviciile aduse. A fost cazul care a produs cea mai mare vilva anul trecut.
Verdicte de colaborare cu Securitatea au mai primit o serie de jurnalisti, precum Cornel Ivanciuc, cunoscuti oameni de cultura, Sorin Antohi, Eugen Uricaru, Mircea Iorgulescu, Cezar Ivanescu, Dan Chiachir, Dan Amedeo Lazarescu sau ambasadorul Romaniei la Viena, Andrei Hoisie. Lista este cu mult mai lunga. Ei i se adauga inaltii prelati, printre care Pimen, Andreicut, Corneanu, care au primit anul trecut de la CNSAS verdict de colaborare.
3. Blocarea dosarelor aflate pe teava CNSAS
Decizia Curtii pune lacat dosarelor aflate in lucru la CNSAS. Este vorba in primul rind de dosarele magistratilor, a caror verificare se apropia de final. Deja o serie de judecatori si procurori au primit verdict, dar asa cum spune Constantin Ticu Dumitrescu ar fi urmat citeva nume de rasunet. Printre acestea, inclusiv citeva de la Curtea Constitutionala.
4. Candidatii la alegeri scapa neverificati
Faptul ca legea a fost declarata neconstitutionala cu doar citeva luni inainte de alegerile locale, va face ca miile de candidati sa ramina neverificati. La fel se va intimpla si cu cei pentru alegerile generale.
5. Accesul la propriul dosar, interzis
Sutele de oameni care asteapta sa-si vada dosarul de urmarire intocmit de fosta Securitate vor fi lipsiti de acest drept prin desfiintarea CNSAS. La fel, institutia nu va mai putea da curs cererilor cetatenilor de a fi deconspirati cei care i-au turnat sau bagat in puscarie.
miercuri, 5 decembrie 2007
Tinerii români au demonstrat: sunt cretini, dar sunt cool
Prezenţa la vot a consfinţit, spre dezamăgirea mea, blazarea generaţiei mele, sufocată, în copilărie, de cravata de pionier şi deprimată, în prezent, de imposibilitatea achitării ratelor la DVD cu Home Cinema sau de greutatea de a-şi plăti datoria la magazinul alimentar de la colţul blocului. O generaţie crescută urât, între blocurile insalubre ale oraşelor staliniste, hrănită cu soia şi cu speranţele portocalelor primite cu ocazia „sărbătorilor de iarnă”, ori cu sticla de Pepsi linsă, pe nerăsuflate, vara, pe litoralul românesc. Tinerii care în anul de graţie 2007 scuipă toată ziua televizorul cu ochii holbaţi la Champions League sunt acei copii subnutriţi ce strigau, în anii 80 „gumi-gumi”, agăţându-se de maşinile puţinilor străini ce se încumetau să ne viziteze ţara şi curvele ce se puneau capră pentru o doză de cola şi un Kent super long. Obiceiurile au bătut pasul pe loc, în ciuda vremurilor ce s-au schimbat. Italienii şi-au reluat raziile erecte în România, femeile continuă să-şi deseneze idealurile în funcţie de potenţa străinului care le asediază budoarul iar românul rămâne ferm pe poziţii, afişând acea durere în prohab balcanică cu care s-a obişnuit el să trăiască între zilele de salariu. Pensionarul nu se lasă nici el mai prejos, demonstrând, printre altele, că şi la vârsta a treia poţi să fii o stâncă de neclintit în calea înţelepciunii. Ultima speranţă în combaterea falimentului neuronic naţional o găseam în generaţia tânără, despre care credeam, până mai ieri, că va da un pumn în plexul mizeriei morale în care ne zbatem. M-am înşelat amarnic. Adunătura de manelişti, filarmonişti, rock-işti ori hiphop-işti ce-şi trăieşte apogeul hormonal nu este interesată de alegeri ori de referendum. Are alte preocupări, mult mai pământeşti: sex, fotbal, băutură râgâită până în zori de zi, prin cârciumi care mai de care mai boeme, sau, pur şi simplu, VH1, Atomic şi MTV. Sărăcia morală nu-şi găseşte scuze, de această dată, în dezamăgirea faţă de politicieni, în traiul lipsit de coeficientul caloric minim sau în lipsa unei speranţe pentru ziua de mâine. Refuzul de a participa la exerciţiul democratic este pornit din excesul naţional de imbecilitate, poleit în motivaţii ce frizează penibilul. Nu sunt eu măsura perfectă pentru a da exemple pozitive de conduită civică, dar, în schimb, pot să observ, cu tristeţe, că idealurile pentru care, acum 20 de ani, la Braşov, s-a murit, pentru care acum 17 ani, în toată ţara s-a strigat din toţi plămânii „Jos dictatura”, sunt luate la mişto de cei care profită de pe urma celor care s-au stins atunci. Tinerii de astăzi uită, cu un egoism tâmp, drama celor măcelăriţi de gloanţele securiştilor, de acei tineri morţi pe caldarâmul din Piaţa Operei, din Timişoara, din Piaţa Mare din Sibiu, şi din Piaţa Universităţii din Capitală, aceia care au crezut, din toată inima, că alinarea jertfei lor o constituie libertatea de a gândi, dar şi aceea de a te implica liber în societate, fără constrângeri, fără pumni în gură. N-avem timp de politică, n-avem nici un chef să ştim ce se întâmplă în jurul nostru, nu ne place să citim ziare, ne doare-n cot de cine ne conduce destinul la Primărie sau în Consiliul Local, dar găsim timp suficient să uităm. Absenţa de la urne este percepută greşit ca fiind o palmă dată politicienilor ce au candidat la europarlamentare. Este doar un comportament dezolant, impardonabil. Ce să mai vorbim despre refuzul de a vota pentru referendumul ce ar fi putut să consfinţească, după 17 ani, jumătate din Punctul 8 de la Timişoara. Pentru că asta am ratat acum: împiedicarea celor cu trecut obscur şi obscen să mai respire aerul rarefiat din poziţia de ales al neamului. Nu ne-a interesat. „Cine uită nu merită” – a spus Nicolae Iorga. Avea dreptate. Nu merităm decât cleptomani care să ne conducă, iar noi, în mod constant, să ne plângem de milă. Şi să sărbătorim prostia. Şi să ne plângem că trăim în România asta rea şi săracă.de la sebi (http://sebastianignat.bloghost.ro/)
duminică, 12 august 2007
In lumea de azi tot mai des primeaza latura financiara a vietii si grija de zilei de maine in detrimentul sentimentelor care alta data ar fi fost profund umane. Oameni care alta data considerau modestia o virtute alearga cu o sete nebuna dupa bani si pozitii sociale care pot cumpara acum respecte si reputatii bune dar vremelnice.
Corporatiile iti vand pe bani grei iluzia ca esti unic, destept, seducator si frumos. Cati dintre voi nu v-ati lasat pacaliti de mesajul cumpara aia ca o sa fii unic sau pe cealalalta ca o sa ai nu stiu ce calitate??? Ia ganditi-va un pic, cate exemplare se produc din produsul acela care va face unici??? Este ca iese pana la urma o masa de oameni unici??
Platim bani grei pentru invelisuri de textile (hainele), de arome (parfumurile scumpe) si tabla (masina) pentru a ne ascunde de noi insine. Spunem ca suntem nemultumiti de lumea din jur doar pentru ca nu suntem multumiti de noi insine si incercam sa ne acoperim defecte sub umbra unor artificii intrate deja in reflex si in normele unei societati gandite intocmai pentru a consuma.
Ma plimb pe un bulevard Magheru aglomerat si port pe mine un tricou Nike, blugi Berska miros a Calvin Klein One (ce nume "inspirat"), am in cap o shapca Nike si Adidas-uri in picioare... ce sa faci?? dau putere corporatiilor... sunt doar un om printre oameni intr-o societate de consum...
Corporatiile iti vand pe bani grei iluzia ca esti unic, destept, seducator si frumos. Cati dintre voi nu v-ati lasat pacaliti de mesajul cumpara aia ca o sa fii unic sau pe cealalalta ca o sa ai nu stiu ce calitate??? Ia ganditi-va un pic, cate exemplare se produc din produsul acela care va face unici??? Este ca iese pana la urma o masa de oameni unici??
Platim bani grei pentru invelisuri de textile (hainele), de arome (parfumurile scumpe) si tabla (masina) pentru a ne ascunde de noi insine. Spunem ca suntem nemultumiti de lumea din jur doar pentru ca nu suntem multumiti de noi insine si incercam sa ne acoperim defecte sub umbra unor artificii intrate deja in reflex si in normele unei societati gandite intocmai pentru a consuma.
Ma plimb pe un bulevard Magheru aglomerat si port pe mine un tricou Nike, blugi Berska miros a Calvin Klein One (ce nume "inspirat"), am in cap o shapca Nike si Adidas-uri in picioare... ce sa faci?? dau putere corporatiilor... sunt doar un om printre oameni intr-o societate de consum...
joi, 31 mai 2007
Beverly Hills ridicat din mizeria umana
Multe din cartierele de lux din lume au fost ridicate profitandu-se de saracia si nenorocirea unor oameni. Este si cazul cartierului rezidential Pipera, acest adevarat Beverly Hills autohton care se cladeste pe suferinta unor oameni care traiesc la limita subzistentei si accepta pentru bani putini conditii de munca inumane.
Nimic nou pana acum ati putea spune ca doar si piramidele lui Keops s-au construit pe umerii a generatii intregi de amarati, iar casa poporului a fost facuta in niste conditii similare si cu sacrificii enorme din partea poporului. Dar se poate ca dupa atata timp de astfel de experiente oamenii sa nu invete nimic? Se poate ca in Romania secolului 21 muncitorul sa fuga de pe santier ca altadata sclavii sudisti de pe plantatie de data asta la indemnul patronului : « Baaa, vine garda ! » ?
Departe de a fi invatat lectii fundamentale din istorie, Romania inca ne ofera scene socante si inca este o rezerva buna in ceea ce privete mana de munca prost platita, mase de manevra si oameni usor de pacalit. Este pacat ca de marea majoritate a romanilor profita un numar mic de neaveniti care isi contruiesc averi impresionante si nu sunt dispusi sa plateasca nici macar pretul mic al intrarii in legalitate.
Nimic nou pana acum ati putea spune ca doar si piramidele lui Keops s-au construit pe umerii a generatii intregi de amarati, iar casa poporului a fost facuta in niste conditii similare si cu sacrificii enorme din partea poporului. Dar se poate ca dupa atata timp de astfel de experiente oamenii sa nu invete nimic? Se poate ca in Romania secolului 21 muncitorul sa fuga de pe santier ca altadata sclavii sudisti de pe plantatie de data asta la indemnul patronului : « Baaa, vine garda ! » ?
Departe de a fi invatat lectii fundamentale din istorie, Romania inca ne ofera scene socante si inca este o rezerva buna in ceea ce privete mana de munca prost platita, mase de manevra si oameni usor de pacalit. Este pacat ca de marea majoritate a romanilor profita un numar mic de neaveniti care isi contruiesc averi impresionante si nu sunt dispusi sa plateasca nici macar pretul mic al intrarii in legalitate.
luni, 28 mai 2007
Fenomenul downshifting de Aurora Liiceanu
Downshifting-ul s-a nascut din refuzul al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc.
Ideea de baza este ca de fapt calitateavietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii. Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea conteaza, si pretul.In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupa bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina.
Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc". Pentru si! mplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa. De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate si al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding-uri (aflate la noi inplina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaza individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoiepsihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu a! u nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding-uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poa! te ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, sintem inca morti dupa vitrine.
Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher , cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa" etc. Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaz?. Imaginea este totul.Sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia intre bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.
Ideea de baza este ca de fapt calitateavietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii. Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea conteaza, si pretul.In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupa bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina.
Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc". Pentru si! mplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa. De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate si al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding-uri (aflate la noi inplina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaza individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoiepsihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu a! u nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding-uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poa! te ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, sintem inca morti dupa vitrine.
Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher , cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa" etc. Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaz?. Imaginea este totul.Sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia intre bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.
duminică, 27 mai 2007
Cristalul Swarovski nu straluceste in noroi
Am privit mai deunazi, unii dintre noi dezgustati (eu in special) o petrecere de basm cum nici vizionarul Ispirescu nu putea sa cuprinda cu imaginatia. La curtea imparatului Irinel s-a dat o receptie "fastuoasa" in care pe fondul unui lux opulent, jignitor pentru bunul simt si pentru romanii care zi de zi se duc la slujba, potentatii mondeni ai zilei (zic ai zilei pentru ca nimeni nu isi aminteste de ei si a doua zi daca nu "scot" vreun scandal, o perla, o magarie, ceva) au putut sa se sparga in fasuri gen Vuitton, Bentley sau Swarovski. Departe de a comenta gradul intelectual sau onoarea celor de acolo o sa ma opresc doar asupra unui aspect ce tine de omenie. La o petrecere asa de bogata in care arati cat de potentat esti financiar si ca toate bogatiile din lume iti apartin te pretezi sa incasezi banii de difuzare a evenimentului? Tie Irinel dupa ce ca te-a binecuvantat Dumnezeu cu asa un noroc, un boboc de fata (care a ajuns sa vada un fat frumos din tine... ) si atat de multi bani; nu iti trece prin gand sa donezi banii acestia pentru un scop nobil?In societatea romaneasca colcaie un nou soi de burghezi de tip nou care nu sunt innobilati de nimic, din contra tot ce ating murdaresc. Hoarda asta, numita lume mondena in care se amesteca manelisti, oameni de afaceri imbogatiti dubios, creatori de moda lipsiti de orice talent artistic si fatuci care practica sub lumina reflectoarelor cea mai veche meserie din lume ar face orice sa ne atraga atentia si ar fi in stare sa ne impuste daca noi nu ii iubim.
In fiecare zi vad la televizor emisiuni in care personajele mentionate mai sus incearca sa isi spele vietile pline de noroi aratandu-ne noua la televizor sau prin cine stie ce reviste de monta cat de fericiti sunt, cat de fireasca si de naturala este viata lor plina de belsuj si iubire. Publicul care se uita cu gura cascata la astfel de amanunte ar trebui sa stie ca nu este deloc asa oameni de genul asta traiesc intr-o lume a nesigurantei plina de noroi si mizerii o lume in care niciun cristal Swarovski nu straluceste asa de puternic incat sa alunge intunericul unei minti obsedate de castiguri materiale si niciun sarut mincinos nu poate ascunde "dragostea" pentru interes si compromis.
Din cauza succesului de care se bucura astfel de emisiuni (urmarite, culmea de familii ce traiesc la pragul subzistentei) grilele posturilor s-au umplut de o cultura de mahala, iar copii acestora viseaza doar la metode sa faca bani si uita incet incet aidoma "idolilor" prezentati sa vorbeasca corect limba romana.
Intr-o tara in care Versace a devenit mai adulat decat Brancusi, sute chiar milioane de romani se uita fascinati la tot soiul de neica-nimeni care s-au capatuit peste noapte pe banii lor si contribuie la succesul financiar al unor emisiuni care cultiva la rang de arta prostia, prostul gust si mediocritatea unor oameni care ar fi in stare sa ne intre in casa pe geam daca ar sti ca nu ne uitam la televizor la vietile lor neinteresante.
Deci, hai sa le inchidem in nas si televizorul si geamul sperand ca nebagati in seama ne vor lasa in pace, iar incet incet spatiul public se va curata de nonvalori.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
