cum se stinge lumina

Obama la Barraka Alba

In sfarsit inevitabilul s-a produs si, in vreme de criza America are presedinte negru, sau ma rog mulatru. Nu stiu ce asteapta americanii de la Barrack Obama dar se pare ca in timpuri de restiste poporul american trece peste istoria sa si peste tot pentru a-si pune sperantele intr-un presedinte cu totul nou fata de cei de pana acum...
Dar ce cred eu?... cu mintea mea de roman condus de un presedinte ca Basescu?!... Pai, mai bine emigra Gigi Becali acolo, ajungea presedinte si din rezervele financiare care au mai ramas (inca) cumpara teren ieftin... sa zicem Canada de la armata canadiana si relansa economia Americii numai pe baza de branza de oaie, unde mai pui ca peste 10 ani vindea terenul in profit si Canada ajungea cine stie ce cartier de vile sau poate vreo statiune Spa a vreunui arab...

Publicitate cu gust de ... fructe

In ultima vreme am observat ca exista o noua tendinta, sau un nou trend (ca sa fiu si eu "fashion" cu limbajul). Si aceasta noua tendinta e reprezentata de agentiile cu nume din lumea fructiferelor... de la Papaya, la Rodia si acum la Lemonade.
Nu stiu care a fost primul cu ideea "socant" de noua de a da un astfel de nume unei agentii, dar moda a facut repede prozeliti. Totusi, daca ma uit la reclamele romanesti din ultimul timp, nu ma mai mira nimic... e o manelistica publicitara gen "n-ai cu cine... niste tarani" in care toata lumea copiaza pe toata lumea...
Atat am avut de zis... Pa!... Si ne vedem la Registrul Comertului... ma duc sa imi rezerv numele Ceapa Advertising ca... vad ca in lumea asta toti se dau fructe care mai de care mai exotice... macar unu sa recunoasca ca suntem legume...

Wahington Post: Urmatorul razboi mondial va fi financiar

Perspectiva financiară globală pare pe zi ce trece mai cumplită: SUA au fost silite să consolideze Wall Street, iar guvernele europene susţin cu bani numeroase bănci comerciale, noteaza WP, in editia sa de azi. Şi mai alarmant este faptul că guvernul Islandei se confruntă cu o incapacitate de plată masivă a tuturor marilor bănci din ţară. Această evoluţie neliniştitoare indică nu doar o recesiune mai dureroasă decât se anticipa, dar şi nevoia urgentă de coordonare la nivel internaţional pentru evitarea unui lucru şi mai rău: război financiar total. Consecinţele suferinţei Islandei sunt probabil mai serioase decât înţeleg unii. Activele bancare ale ţării sunt de peste 10 ori mai mari decât PIB-ul ei, astfel că guvernul nu-şi poate permite, evident, un pachet de salvare financiară. Va fi o incapacitate de plată importantă, care va afecta multe părţi. Numai în Regatul Unit, 300.000 de deţinători de conturi se confruntă cu pierderea bruscă a accesului la fondurile lor, iar procesul revendicării asigurărilor depunerilor nu este tocmai limpede. Dar există preocupări mai ample. În condiţiile în care guvernele europene au refuzat apelul său la asistenţă, premierul Islandei, Geir Haarde a avertizat săptămâna trecută că acum "fiecare ţară se descurcă singură". Aceasta miroase a autarhie financiară, caracteristică a instituţiilor care au intrat în incapacitate de plată în criza financiară din Asia, la sfârşitul anilor 1990. Similar, atunci când Argentina a intrat în default pentru datoria sa în 2001-'02, politicienii de acolo s-au confruntat cu presiuni enorme pentru a schimba statul de drept astfel încât să dea câştig deţinătorilor de proprietăţi autohtoni în faţa străinilor - şi au modificat legea falimentului pentru a acorda beneficiarilor locali de credite întâietate. În Indonezia şi Rusia, după crizele din 1998, întreprinderile şi băncile locale au profitat de confuzie pentru a înşfăca proprietăţi, apoi au găsit modalităţi pentru ca instanţele să fie de partea lor. Este un rezultat natural al vremurilor haotice. Promisiunea Islandei de a emite garanţii pentru deponenţii interni, refuzând garanţiile pentru străini, ar putea fi doar un prim pas. Decizia premierului britanic Gordon Brown, de săptămâna trecută, de a da în judecată Islanda pentru această decizie, ar putea escalada criza. Utilizarea legislaţiei contrateroriste pentru preluarea activelor bancare islandeze şi operaţiunile din Regatul Unit au totodată un efect simbolic potenţial dramatic. În general, un război financiar de acest gen este dureros şi costisitor. Va duce la decenii de fluxuri de capital internaţional reduse şi ar putea avea alte efecte de amploare asupra politicii şi păcii mondiale. Dacă ţările industriale din primul eşalon nu vor întreprinde măsuri concertate, există pericolul real să suferim cu toţii mai mult. În plus, acum s-ar putea produce mult mai multe evenimente de default şi panică a creditelor în ţările mai mici şi pieţele emergente. După căderea Islandei, fiecare creditor pentru alte ţări cu deficituri mari şi datorii externe substanţiale trebuie să caute modalităţi de a-şi reduce expunerea. Riscurile evidente includ mare parte a Europei de est, Turcia şi zone ale Americii latine. Dificultătile Rusiei arată că ţări aparent solvabile pot fi afectate de riscuri mari: deşi Banca centrală rusă are rezerve în aur şi valute străine de 556 de miliarde de dolari, sectorul privat a acumulat recent o datorie estimată la 450 de miliarde de dolari. Creditorii nu vor să amâne datoria, astfel că guvernul îşi foloseşte rezervele. A decis deja canalizarea unei sume de 200 de miliarde de dolari prin băncile de stat către companiile care îşi achită datoriile. Dacă preţul petrolului scade, ţara aparent solvabilă ar putea arăta curând aproape insolvabilă. Alte staruri în ascensiune, ca Brazilia şi India, ar putea întâmpina probleme similare. În plus există indicii îngrijorătoare că credibilitatea autorităţilor SUA ar fi în declin. În pofida demersurilor Washingtonului de stabilizare a sistemului financiar, bursele creditului şi echităţilor continuă să scadă. Acest model aminteşte de criza asiatică din anii 1997-'98, când programele succesive ale FMI acordau spaţii de respiro tot mai limitate economiilor emergente în faţa convulsiilor pieţelor. Acum există riscul ca incapacităţile de plată persistente la nivelul corporaţiilor şi băncilor din diverse ţări, însoţite de schimbări mari de fluxuri de capital transfrontaliere, să ducă la o serie haotică de incapacităţi de plată naţionale şi locale. Dacă guvernele nu răspund prin politici raţionale, coordonate, există riscul unui război financiar.
Peter Boone şi Simon Johnson

Voteaza-ma ca te bat!!!!

Uite o stire ce merita comentata… http://www.realitatea.net/catalin-zmarandescu--garda-de-corp-a-lui-gigi-becali--candideaza-pentru-functia-de-deputat_360147.html...
Se pare ca intre doua mardeli si un Local Kombat, garda de corp a celui mai cunoscut oier universal va avea timp si de o discutie cu “supusii” sai pe circumscriptie si sa rezolve probleme grave ale tarii in cea mai costisitoare menajerie (am numit aici Parlamentul Romaniei). Dar, ca de obicei, in Romania, lucrurile penibile nu se opresc aici … si in josul articolului mai dam de un alt nume cu greutate… Costin Marculescu, omul care… daca ar avea un pic de timp s-ar da cu o diploma de fotomodel si la femeia de servici de la mine de pe scara. Se pare ca cunoscutul actor - am zis asta doar in gluma… caci Costin (cacofonie intentionata) este cunoscut mai degraba printre divele lesinate de pe hi5 decat prin mediile culturale –, deci Marculescu este suparat ca fosta lui asociata, Carmen Plesa are acum un sharpe mai mare decat avea atunci cand era cu el si a plusat cu o candidatura, sperand ca o sa capete mai mult respect de la ea si de la OTV cand va avea titlul de don’deputat.
Asa cum ne era si frica, precedentul de la alegerile locale se repeta si la cele parlamentare, si buletinele noastre de vot se vor umple de tot felul de personaje care de care mai dubioase. Si atunci sa te tii, poate doamne fereste candideaza Florin Salam si, la cati manelisti sunt in tara asta se poate sa il vedem instalat la Palatul Victoria sau Guvernator la BNR … si atunci sa vezi clipuri cu Carmen Serban in camera tezaurului aruncand o ploaie de obligatiuni de stat fara numar si mariri de 50 la suta pentru profesori… sa sara lingoul!!!!

Surpriza verde

Vegetarieni din toata lumea.... sunteti sabotati... stiu ce credeti, da, e verde!! dar e carne....
Ai dreaq producatorii astia... nici regimul nu te lasa sa il tii.

Participare concurs

In sfarsit am decis sa imi misc degetele pe tastatura si sa inscriu blogul la concursul http://www.pcnews.ro/...

Votati-ma sau cititi-ma :)))

Blogojurnal

Mai deunazi tot surfand pe net am dat de o noua specie de blog... Blogul jurnal. :

Se pare ca esti o multime de oameni pe care nu ii asculta nimeni si sunt fff dornici sa isi expuna patzaniile pe www. Mai acu 2 minute tocmai am inchis un blog in care un nene ne povestea tuturora cum s-a schimbat viata lui cand a plecat la un serviciu la altul sau cum a fost cand a adus in casa lui un catzelush : Si ca tacamul sa fie complet era atasata si o poza cu ghioarla...

E greu de vazut cand in anumiti oameni se strang frustrari pe la 30-40 de ani (in cel mai bun caz) si o dau in mintea fetitzelor de 15 ani care au ca si confident un carnetzel in care scriu: "Draga jurnalule, azi Gheorghitza mi-a zambit!"...

Sincer... nu ma intereseaza ce ati facut azi... n-o sa va spun ce am facut azi ... si vreau sa termin postul mai repede...

App, sper sa termin programul de azi inainte de a da de vreun tip de blog-oracol...

Vi se pare ca e italianca?

Mie nu mi se pare...
"Ti prego da si mie un euroi" (tot Torino tot rromanii)

No comment

Tabara de rromi sub un pod de la intrarea in Torino... bling, bling mancatzi-ash

Prima data

Nu cred ca exista printre dvs. cineva care sa nu se fi uitat vreodata la un film pt adulti. Si toti ati facut asta (chiar daca vreti sau nu sa recunoasteti) si, mai recunoasteti ca pana acum nicunuia dintre voi nu i-a dat prin gand sa se gandeasca cum a fost prima oara pentru protagonistele acelui gen de filme care „presteaza” in pozitii mai mult sau mai putin dubioase. Mie recunosc ca nu mi-a dat.
Totusi, un reporter de la un tabloid extrem de cunoscut, pastorit de un mare trust de presa elvetian, ne-a intrecut pe toti si a facut si din acest lucru un subiect de presa, imaginandu-si intre doua-trei vizionari cu mana in buzunar ca ar putea intreba astfel de pseudo sau pornovedete cum a fost cand au simtit prima data... emotia. Iata ce au declarat divele iubitoare de curcubitacee si alte legume verticale: Laura Andresan a avut prima traire erotica in jurul varstei de 18 ani. ‘A fost frumos, el foarte gentil, educat, atent. Eu, speriata, doar curioasa sa mi se intample si mie ce vedeam prin filme. Si a fost ca in filme. Cu discutii, cu tatonari de teren cateva luni, cu un dormitor frumos, cu saruturi, cu mangaieri, cu trezirea instinctelor mele. Desi se spune ca prima experienta e una dureroasa, pentru mine ramane o amintire placuta. Eu, doar o pustoaica, el un domn’.
Deci cine zicea ca intre atatea vibratoare, inele de produs placeri, relatii cu diversi insi care de care mai dubiosi nu exista si un strop de romantism? Deci Laura spune ca odata cu majoratul s-a dus si inocenta, destul de tarziu, zic eu pentru o veritabila profa de sex...
Alina Plugaru pe de alta parte a fost mai vrednica, ea spune ca si-a inceput viata sexuala la varsta de 16 ani. ‘Eram impreuna cu baiatul acela de un an si jumatate. S-a petrecut acasa la mine, intr-un cadru foarte romantic. Nu pot exprima in cuvinte trairile din acel moment. A fost o experienta de vis. Nu m-a durut aproape deloc si cred ca de aceea am putut sa simt atata placere. Dupa ce mi-am invins timiditatea, am facut dragoste chiar si pe masa din bucatarie’.
Iata ca si cealalta a avut parte de romantism!
Bine, cei mai rautaciosi dintre noi ar putea spune ca povestile sunt inventate, ceea ce pentru mine nu ar fi greu de crezut. Spun asta pentru ca mie imi pare greu de crezut ca o „domitza” care si-a „reperat” onoarea de cate ori a avut ocazia - iar ocazii au fost mai multe decat sunt ocaziile si punctele inscrise la un meci de baschet disputat in patru reprize a cate o saptamana – ar putea sa isi mai aminteasca cu detalii picante prima noapte. „Astea sunt din preistorie”, cum spune un prieten de-al meu arheolog, unde mai pui ca nici nu am aflat mare lucru, nu tu bice, nu tu caluse, daramite latex si sfoara din aia groasa cu care lega pe vremuri paramele un binecunoscut matelot.
Eu, in locul acestui exercitiu de memorie, la care nici cel mai mare dopat cu Lecitina nu i-ar fi facut fata as fi intrebat ceva mult mai picant, de exemplu: cu cati ai facut-o pana acum (sa fi vazut atunci adevarate calcule matematice cu multimi) sau cum a fost cand ai facut-o prima data dar nu cu un partener, ci cu 3-6-9 sau orice alt numar divizibil cu trei (fanii genului stiu de unde vine constanta).
Oricum, ma bucur ca exista acum zeci de mii pusti cu cosuri care in fiecare seara, dupa ce se culca parintii se bucura ca Alina Plugaru si-a invins timiditatea.

radar tv partea 1

Dupa un intens tratament cu lamai si grapefruit am decis sa ma uit la o noua editie a Povestirilor de noapte... bine, ca mult mai mult mi-a luat sa imi iau inima in dinti cu tot cu artere si apuc telecomanda. Dau pe acasa, si ce vad?!... doua, impropriu spus domnisoare care se plimbau la metrou, insotite de un baiat mai negricios cu un mare microfon in mana... Nu va ganditi la prostii, sau ca incepea vreun film pentru adulti, fetele (una din Baia Mare si cealalta de te miri unde) erau plimbate de celebrul (la el in bloc) stripper Hamute pe la metrou - lucru bun de altfel pentru niste fete din provincie care nu au mai vazut in viata lor râma de metal gigantica de pe sub capitala noastra. Timp de cateva minute am vazut un super reportaj in care cei trei se spargeau in fite, iar Hamute intreba orice gura casca - care saliva la fete mai ceva ca Teo in fata unei cofetarii in timpul Dietei Drastice - daca fetele sunt frumoase, daca ii place cum sunt imbracate etc.
Despre vestimentatia "divelor din metrou" nu cometez, ca ar fi ceva nepotrivit, tinutele fiind potrivite pentru niste fete recent venite aici cu gandul de a suci mintile catorva iubitori de ritmuri orientale cu buzunarul doldora de bani. Machiajul uneia dintre fete facea sa paleasca chiar si cel mai bine aplicat calciu de pe peretii unui apartament dintr-un bloc comunist, iar genele false pareau proaspat smulse din bidineaua cu care isi face de lucru cu zel un muncitor de pe santier, vopsind un gard negru.
Dupa o mini-repriza de publicitate si o mica interventie a prezentatorilor, a venit randul unui alt subiect de mare interes national (mai ales pentru Mircea Solcanu sic), o zi din viata Transexualului Cristina o alta "diva" cu fata mai daramata decat era blocul cu cofetaria Casata dupa cutremurul din'77. Tipa care a tzopait printre sexe mai jalnic decat figuratia de la un clip de manele ne-a spus povestea sa induiosatoare, si cum a investit 10.000 de euro ca sa devina fata... investitie nereusita la prima vedere (de fapt si la a doua, a treia, a patra si a cata vreti voi). Intr-un cadrul intim, unde baiata "primea" un delicat masaj la coapse si funduletz, Cristina ne-a povestit ca nu se simte implinita, ca ii lipseste acel ceva (cred si eu, ca doar "ea" a vrut sa il taie), dar ca, poate oricand "sa isi ia posetuta, sa se duca intr-un club unde se strang toti baietii cu fite si sa aiba pe oricine vrea de acolo". Asa o fi nu il/o contrazic, dar e bine de stiut sa nu mai calc prin clubul respectiv, deoarece nu imi permit sa ma aiba o fiinta care ar putea sa ma arunce pe veci in dubii privind sexualitatea mea.
In restul materialului "ea" ne-a dus prin intermediul camerei prin tot felul de magazine de posetute si pantofiori etaland dupa ochelarii mari de soare o fata care pana si pe Michael Jackson l-ar face invidios. Toate bune si frumoase, dar ce nu inteleg eu la emisiunea asta: de ce se da Cabral un pas mai in laturi cand Mircea Solcanu vorbeste de arme neloiale precum transexuali si travestiti.
xxx
Tot zapand pe tv am dat intr-o seara de Mircea Zara ... la B1 tv, la aceeasi emisiune "Clubzone" care era cat pe ce sa ii aduca celebritatii mioritice pentru luare de mita
ani buni de dragoste fierbinte intr-un cadru racoros si cu zabrele, alaturi de multi baieti tot fierbinti si tatuati. Incercand sa observ noutatile am dat in primul rand de "prospaturi" si vad ca Mirciulica si-a angajat un reporter foarte dragutz si foarte proaspat (asa cum mai mult ca sigur gandesc si neuronasii situati in fundul hipotalamusului celebrului VJ mioritic). VJ Raru, caci despre el este vorba ne prezenta un club aflat pe undeva printr-o binecunoscuta zona studenteasca si denumit sugestiv The Ga(y)te. Noul loc de pierzanie pentru beizadele doldora de bani si lipsite de acorduri inspirate intre subiect si predicat gazduia o petrecere - spre surprinderea mea, nu de travestiti - al carui principal invitat era Pagal... De aici sa te tii, Raru incepe sa scoata din el super intrebari... Pagal ce ne vei mixa azi, unde o sa mai mixezi tot felul de banalitati carora DJ-ul doldora de pastile i-a facut fata cu brio. Dupa toate acestea, in mod firesc pentru o emisiunea marca Zara, a urmat un mic "I will Survive" cantat cu de Gloria GAYnor ci de fetele cu putza si doritoare de putza de la Divas.
xxx
Dupa toate astea mi se pare firesc sa constat, la Stirile ProTv, ca pe "vedeta de muzica hip-hop" Sisu l-au prins "gaborii" iar cu droguri de mare risc in masina - oare politistii aia nu inteleg odata ca masina acestuia are un casetofon special care functioneaza cu bile??