Tinerii români au demonstrat: sunt cretini, dar sunt cool

Prezenţa la vot a consfinţit, spre dezamăgirea mea, blazarea generaţiei mele, sufocată, în copilărie, de cravata de pionier şi deprimată, în prezent, de imposibilitatea achitării ratelor la DVD cu Home Cinema sau de greutatea de a-şi plăti datoria la magazinul alimentar de la colţul blocului. O generaţie crescută urât, între blocurile insalubre ale oraşelor staliniste, hrănită cu soia şi cu speranţele portocalelor primite cu ocazia „sărbătorilor de iarnă”, ori cu sticla de Pepsi linsă, pe nerăsuflate, vara, pe litoralul românesc. Tinerii care în anul de graţie 2007 scuipă toată ziua televizorul cu ochii holbaţi la Champions League sunt acei copii subnutriţi ce strigau, în anii 80 „gumi-gumi”, agăţându-se de maşinile puţinilor străini ce se încumetau să ne viziteze ţara şi curvele ce se puneau capră pentru o doză de cola şi un Kent super long. Obiceiurile au bătut pasul pe loc, în ciuda vremurilor ce s-au schimbat. Italienii şi-au reluat raziile erecte în România, femeile continuă să-şi deseneze idealurile în funcţie de potenţa străinului care le asediază budoarul iar românul rămâne ferm pe poziţii, afişând acea durere în prohab balcanică cu care s-a obişnuit el să trăiască între zilele de salariu. Pensionarul nu se lasă nici el mai prejos, demonstrând, printre altele, că şi la vârsta a treia poţi să fii o stâncă de neclintit în calea înţelepciunii. Ultima speranţă în combaterea falimentului neuronic naţional o găseam în generaţia tânără, despre care credeam, până mai ieri, că va da un pumn în plexul mizeriei morale în care ne zbatem. M-am înşelat amarnic. Adunătura de manelişti, filarmonişti, rock-işti ori hiphop-işti ce-şi trăieşte apogeul hormonal nu este interesată de alegeri ori de referendum. Are alte preocupări, mult mai pământeşti: sex, fotbal, băutură râgâită până în zori de zi, prin cârciumi care mai de care mai boeme, sau, pur şi simplu, VH1, Atomic şi MTV. Sărăcia morală nu-şi găseşte scuze, de această dată, în dezamăgirea faţă de politicieni, în traiul lipsit de coeficientul caloric minim sau în lipsa unei speranţe pentru ziua de mâine. Refuzul de a participa la exerciţiul democratic este pornit din excesul naţional de imbecilitate, poleit în motivaţii ce frizează penibilul. Nu sunt eu măsura perfectă pentru a da exemple pozitive de conduită civică, dar, în schimb, pot să observ, cu tristeţe, că idealurile pentru care, acum 20 de ani, la Braşov, s-a murit, pentru care acum 17 ani, în toată ţara s-a strigat din toţi plămânii „Jos dictatura”, sunt luate la mişto de cei care profită de pe urma celor care s-au stins atunci. Tinerii de astăzi uită, cu un egoism tâmp, drama celor măcelăriţi de gloanţele securiştilor, de acei tineri morţi pe caldarâmul din Piaţa Operei, din Timişoara, din Piaţa Mare din Sibiu, şi din Piaţa Universităţii din Capitală, aceia care au crezut, din toată inima, că alinarea jertfei lor o constituie libertatea de a gândi, dar şi aceea de a te implica liber în societate, fără constrângeri, fără pumni în gură. N-avem timp de politică, n-avem nici un chef să ştim ce se întâmplă în jurul nostru, nu ne place să citim ziare, ne doare-n cot de cine ne conduce destinul la Primărie sau în Consiliul Local, dar găsim timp suficient să uităm. Absenţa de la urne este percepută greşit ca fiind o palmă dată politicienilor ce au candidat la europarlamentare. Este doar un comportament dezolant, impardonabil. Ce să mai vorbim despre refuzul de a vota pentru referendumul ce ar fi putut să consfinţească, după 17 ani, jumătate din Punctul 8 de la Timişoara. Pentru că asta am ratat acum: împiedicarea celor cu trecut obscur şi obscen să mai respire aerul rarefiat din poziţia de ales al neamului. Nu ne-a interesat. „Cine uită nu merită” – a spus Nicolae Iorga. Avea dreptate. Nu merităm decât cleptomani care să ne conducă, iar noi, în mod constant, să ne plângem de milă. Şi să sărbătorim prostia. Şi să ne plângem că trăim în România asta rea şi săracă.

de la sebi (http://sebastianignat.bloghost.ro/)

In lumea de azi tot mai des primeaza latura financiara a vietii si grija de zilei de maine in detrimentul sentimentelor care alta data ar fi fost profund umane. Oameni care alta data considerau modestia o virtute alearga cu o sete nebuna dupa bani si pozitii sociale care pot cumpara acum respecte si reputatii bune dar vremelnice.
Corporatiile iti vand pe bani grei iluzia ca esti unic, destept, seducator si frumos. Cati dintre voi nu v-ati lasat pacaliti de mesajul cumpara aia ca o sa fii unic sau pe cealalalta ca o sa ai nu stiu ce calitate??? Ia ganditi-va un pic, cate exemplare se produc din produsul acela care va face unici??? Este ca iese pana la urma o masa de oameni unici??
Platim bani grei pentru invelisuri de textile (hainele), de arome (parfumurile scumpe) si tabla (masina) pentru a ne ascunde de noi insine. Spunem ca suntem nemultumiti de lumea din jur doar pentru ca nu suntem multumiti de noi insine si incercam sa ne acoperim defecte sub umbra unor artificii intrate deja in reflex si in normele unei societati gandite intocmai pentru a consuma.
Ma plimb pe un bulevard Magheru aglomerat si port pe mine un tricou Nike, blugi Berska miros a Calvin Klein One (ce nume "inspirat"), am in cap o shapca Nike si Adidas-uri in picioare... ce sa faci?? dau putere corporatiilor... sunt doar un om printre oameni intr-o societate de consum...

Beverly Hills ridicat din mizeria umana

Multe din cartierele de lux din lume au fost ridicate profitandu-se de saracia si nenorocirea unor oameni. Este si cazul cartierului rezidential Pipera, acest adevarat Beverly Hills autohton care se cladeste pe suferinta unor oameni care traiesc la limita subzistentei si accepta pentru bani putini conditii de munca inumane.
Nimic nou pana acum ati putea spune ca doar si piramidele lui Keops s-au construit pe umerii a generatii intregi de amarati, iar casa poporului a fost facuta in niste conditii similare si cu sacrificii enorme din partea poporului. Dar se poate ca dupa atata timp de astfel de experiente oamenii sa nu invete nimic? Se poate ca in Romania secolului 21 muncitorul sa fuga de pe santier ca altadata sclavii sudisti de pe plantatie de data asta la indemnul patronului : « Baaa, vine garda ! » ?
Departe de a fi invatat lectii fundamentale din istorie, Romania inca ne ofera scene socante si inca este o rezerva buna in ceea ce privete mana de munca prost platita, mase de manevra si oameni usor de pacalit. Este pacat ca de marea majoritate a romanilor profita un numar mic de neaveniti care isi contruiesc averi impresionante si nu sunt dispusi sa plateasca nici macar pretul mic al intrarii in legalitate.

Fenomenul downshifting de Aurora Liiceanu

Downshifting-ul s-a nascut din refuzul al societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc.
Ideea de baza este ca de fapt calitateavietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii. Downshifting-ul nu poate fi la noi, pentru ca noi sintem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii.Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, sintem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca sintem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sint mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea conteaza, si pretul.In general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sint importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupa bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sint niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina.
Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna "multumesc". Pentru si! mplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sint foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa. De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting-ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate si al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding-uri (aflate la noi inplina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaza individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoiepsihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu a! u nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding-uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sint parasiti de sotii (aici poa! te ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, sintem inca morti dupa vitrine.
Cred ca downshifting-ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sint pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu sintem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca sintem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, sintem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sint frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher , cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sint preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa" etc. Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaz?. Imaginea este totul.Sintem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia intre bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.

Cristalul Swarovski nu straluceste in noroi

Am privit mai deunazi, unii dintre noi dezgustati (eu in special) o petrecere de basm cum nici vizionarul Ispirescu nu putea sa cuprinda cu imaginatia. La curtea imparatului Irinel s-a dat o receptie "fastuoasa" in care pe fondul unui lux opulent, jignitor pentru bunul simt si pentru romanii care zi de zi se duc la slujba, potentatii mondeni ai zilei (zic ai zilei pentru ca nimeni nu isi aminteste de ei si a doua zi daca nu "scot" vreun scandal, o perla, o magarie, ceva) au putut sa se sparga in fasuri gen Vuitton, Bentley sau Swarovski. Departe de a comenta gradul intelectual sau onoarea celor de acolo o sa ma opresc doar asupra unui aspect ce tine de omenie. La o petrecere asa de bogata in care arati cat de potentat esti financiar si ca toate bogatiile din lume iti apartin te pretezi sa incasezi banii de difuzare a evenimentului? Tie Irinel dupa ce ca te-a binecuvantat Dumnezeu cu asa un noroc, un boboc de fata (care a ajuns sa vada un fat frumos din tine... ) si atat de multi bani; nu iti trece prin gand sa donezi banii acestia pentru un scop nobil?
In societatea romaneasca colcaie un nou soi de burghezi de tip nou care nu sunt innobilati de nimic, din contra tot ce ating murdaresc. Hoarda asta, numita lume mondena in care se amesteca manelisti, oameni de afaceri imbogatiti dubios, creatori de moda lipsiti de orice talent artistic si fatuci care practica sub lumina reflectoarelor cea mai veche meserie din lume ar face orice sa ne atraga atentia si ar fi in stare sa ne impuste daca noi nu ii iubim.
In fiecare zi vad la televizor emisiuni in care personajele mentionate mai sus incearca sa isi spele vietile pline de noroi aratandu-ne noua la televizor sau prin cine stie ce reviste de monta cat de fericiti sunt, cat de fireasca si de naturala este viata lor plina de belsuj si iubire. Publicul care se uita cu gura cascata la astfel de amanunte ar trebui sa stie ca nu este deloc asa oameni de genul asta traiesc intr-o lume a nesigurantei plina de noroi si mizerii o lume in care niciun cristal Swarovski nu straluceste asa de puternic incat sa alunge intunericul unei minti obsedate de castiguri materiale si niciun sarut mincinos nu poate ascunde "dragostea" pentru interes si compromis.
Din cauza succesului de care se bucura astfel de emisiuni (urmarite, culmea de familii ce traiesc la pragul subzistentei) grilele posturilor s-au umplut de o cultura de mahala, iar copii acestora viseaza doar la metode sa faca bani si uita incet incet aidoma "idolilor" prezentati sa vorbeasca corect limba romana.
Intr-o tara in care Versace a devenit mai adulat decat Brancusi, sute chiar milioane de romani se uita fascinati la tot soiul de neica-nimeni care s-au capatuit peste noapte pe banii lor si contribuie la succesul financiar al unor emisiuni care cultiva la rang de arta prostia, prostul gust si mediocritatea unor oameni care ar fi in stare sa ne intre in casa pe geam daca ar sti ca nu ne uitam la televizor la vietile lor neinteresante.
Deci, hai sa le inchidem in nas si televizorul si geamul sperand ca nebagati in seama ne vor lasa in pace, iar incet incet spatiul public se va curata de nonvalori.

Au ramas mai putini oameni

Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i aduca pacea, de care n-a prea avut parte in ultimii ani ai vietii. Stiu cei de la National TV de ce? ...Dupa ce-au tarat-o in ultimii ani prin judecati, ca sa-si primeasca salariile restante pe care nu i le platisera...

Intr-o biografie ante si postdecembrista, Jana Gheorghiu a fost unul din marii profesionisti ai breslei noastre. Am mai pierdut un posibil model...

Jeana Gheorghiu a fost una din vocile libere ale TVR imediat după 1990 atunci când trecuse din "proprietatea" PCR în cea a FSN. Emisiunea sa "Salut prieteni" a fost cred singura în care puteau văzute imagini din Piaţa Universităţii. Cele reale şi nu cele manipulate de criptcomuniştii de la Putere. Unii din cei de atunci se află şi azi la Putere şi dau întâlnire poporului din trei în trei luni în locul-simbol al luptei anti-comuniste.

Duminică TVR a transmis mai multe reportaje omagiale. Nu am auzit însă nici un cuvânt de scuză din partea instituţiei din Calea Dorobanţilor faţă de comportarea violentă pe care a avut-o faţă de Jeana. Opinia publică nu cunoaşte modalitatea în care TVR s-a despărţit de Jeana, acum câţiva ani. Au pensionat-o forţat, i-au luat legitimaţia şi i-au interzis accesul în instituţia pentru care Jeana şi-a dedicat câteva decenii din viaţă. Jeana a renunţat chiar la dragostea vieţii ei pentru a face televiziune, în TVR.

Odihneşte-te în pace, Jeana!

Ce e in neregula cu noi?

Un presedinte este presedinte si cand se duce sa se culce, iar gestul lui este incalificabil (aici nu mai poate surveni scuza era de la Voiculescu). .. Cert e ca si Becali a avut astfel de atitudini fata de ziaristi si nu a fost sanctionat cam in nici un fel de ceilalti. E groaznic ca in topul popularitatii sunt doua persoane care au un comportament asemanator aceluia al unor manelisti suparati.... Ceva nu e in regula cu poporul asta :

COMUNICAT DE PRESĂ

Preşedintele Traian Băsescu regretă că o expresienepotrivită, folosită într-o convorbire privată,desfasurata in autoturismul pe care il conducea, adevenit publică, provocînd un nemeritat prejudiciumoral dnei Andreea Pană, reporter la postul deteleviziune Antena 1. În acest context, Preşedintele o roagă pe dna AndreeaPană să accepte scuzele sale sincere pentru situaţiacreată. Formula menţionată, utilizată sub imperiul unei stăride maximă presiune publica si mediatica, nu reprezintăîn nici un caz atitudinea Preşedintelui Traian Băsescufaţă de comunitatea rroma din ţara noastră, căreia îirespectă identitatea şi îi apreciază aportul la viaţademocratică a societăţii româneşti.

Valeriu Turcan Purtător de cuvânt al Preşedintelui Traian Băsescu

comment pe freeex (extrem de pertinent)

Reporterul si operatorul isi faceau datoria si atat. Rolul nostru, al jurnalistilor este sa transmitem un mesaj, nu sa ne implicam. Dupa principiul unora, ar trebui sa impartim apa cand facem stiri despre seceta, sa donam neuroni cand vorbim despre politistisi sau sa ii luam acasa pe copiii abandonati cand scriem depsre ei. Or asta e imposibil. Cat despre presedintele suspendat, ar fi trebui sa spuna din start ca refuza sa fie filmat, era dreptul lui. Odata insa intrat in joc, gestul sau de a fura telefonul, este inadmisibil!

Basescu despre o jurnalista: Tiganca imputita !

Preşedintele României a smuls telefonul unei reporteriţe a postului nostru, care-l filma în timp ce acesta era la cumpărături, sâmbătă după-amiază, după care a spus despre jurnalista respectivă că este "o ţigancă împuţită". Alături de soţia sa, preşedintele se afla într-un hypermarket, urmărit de presă. Pentru că în magazin nu sunt permise camerele de luat vederi, operatorii au rămas afară, iar preşedintele a fost urmărit înăuntru de Andreea Pană, de la Antena 3. Ea a început să-l filmeze pe preşedinte cu telefonul ei mobil. Între cei doi s-a purtat un dialog, iar reporteriţa a oprit înregistrarea la cererea lui Traian Băsescu. La ieşirea din magazin, Andreea Pană şi-a reluat filmarea, în timp ce restul operatorilor se pregăteau să pornească şi ei camerele. Preşedintele a remarcat-o însă pe colega nostră şi i-a smuls telefonul din mână, băgându-l în buzunar. Deşi reporteriţa l-a cerut înapoi, preşedintele a refuzat să i-l înapoieze şi a plecat cu el. În cursul serii de sâmbătă, aparatul a fost totuşi înapoiat unei echipe Antena 3, la sediul de campanie al lui Traian Băsescu. A treia înregistrare, cea care surprindea momentul "confiscării" aparatului, fusese ştearsă.
Duminica, 20 Mai
Antena3

Comunicat de Presă

Liga Pro Europa îşi exprimă indignarea faţă de expresiile rasiste şi sexisteutilizate de Preşedintele României Dl. Traian Băsescu la adresa jurnalisteiAntenei 3, Dna Andreea Pană, pe care a admonestat-o la 19 mai 2007 cuapelativul insultător "ţiganca asta împuţită". Protestăm totodată împotriva încercării Preşedintelui de a limita libertateapresei prin confiscarea telefonului mobil al jurnalistei. Prin expresiile rasiste utilizate, Preşedintele României alimenteazărasismul anti-romi prezent în societatea românească, avînd în vedereimpactul social al exemplului său personal şi al funcţiei pe care o ocupă înstat. Expresiile rasiste şi sexiste utilizate de Preşedintele Traian Băsescucomportă consecinţe juridice, contravenind atît prevederilor ConstituţieiRomâniei cu privire la protecţia minorităţilor, cît şi prevederilor dinOrdonanţa de Guvern 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturorformelor de discriminare. Liga Pro Europa se asociază plîngerii depuse de Romani Criss la ConsiliulNaţional pentru Combaterea Discriminării şi solicită totodată autosesizareaParchetului General în acest caz de o maxima gravitate. Liga Pro Europa adresează societăţii civile şi presei româneşti, ca şiorganismelor internaţionale, apelul de a lua atitudine faţă de afirmaţiilerasiste şi sexiste ale Preşedintelui României.

Smaranda Enache

Co-Preşedintă

Tot noi trecem prin viata veseli knd nu exista fapte bune ci doar interese

Parazitul Ombladon revine cu cel de-al doilea album... piese ca Noapte buna Bucuresti, ultimul tren, Tot noi si Made in Romania reprezinta fidel viata a marii majoritati a romanilor obisnuiti intr-o societate inca bolnava...

alchimia veninului

Facem records si Armada au "dat drumul" in curand pe net unui album realizat in trei ani si semnat de Cedry2k. Aceasta adevarata filosofie in rime se constituie intr-o analiza colorata a societatii romanesti... iar MC-ii din aceasta importanta grupare hip-hop fac inca o data dovada talentului lor....

Sa nu ma scap ca sunt roman

Ultimele manifestari pro sau contra Basescu au lasat sa iasa la iveala cele mai urate trasaturi ale poporului (cu tot cu conducatorii pe care ii merita) care a devenit tiganizat de tot... Ma gandesc cu groaza ca urmeaza inca o saptamana de campanie electorala cu iz de vidanja, dar cel mai mult ma ingrijoreaza ca dupa aceasta protagonistii acesteia nu or sa plece undeva (oriunde... cat mai departe) ci or sa ramana aici sa ne "conduca" si de acum incolo... As pleca dar, vorba unui prieten, poate ma scap pe acolo ca sunt roman si imi pierd si pe acolo sansele...

Oricum prefer sa raman aici impreuna cu alti curajosi dar imi e sa nu ramanem doar ca sa stingem lumina intr-o hazna si asa de mult refulata.

Zilele fricii

Traim zilele fricii... oligarhii romaniei se sperie unul pe celalalt aratandu-si dosarele, justitia a capatat o suspecta culoare politice (mult mai pronuntata ca pana acum) si un iz ranced, in timp ce oamenii de rand ce trudesc zi de zi pentru un salariu pleaca capul ca nu cumva sa nu ii izbeasca vreun fulger scapat din mainele vreunui "atotputernic" al zilei.
Este o stare ciudata in care oameni lasi miros cu frica alti oameni lasi vremea faptelor nemaivenind niciodata intr-o tara in care verbul a face este de mult uitat de minti care traiesc de pe o zi pe alta cu promisiuni si sperante desarte.

De ziua muncii, faimoshii psd-isti responsabili pana acum cu produsul si servitul de gogoshi au incercat "confiscarea" zilei de 1 mai printr-un gratar muncitoresc in parcul Izvor, plin de succes printre shomerii si boschetarii din zona.

Mult mai atrashi de micii si berea gratis decat de discursurile populiste cu iz de mucegai iliescian, romanashii nostri s-au distrat copios si au lasat munti de gunoaie intr-un parc altadata verde.

In poza alaturata avem un prim plan al platformei program profund europene a partidului de stanga... arata bine totusi ca, ma gandesc eu... daca la referendumul din 19 refuzam presedintele asta (care nici el nu e tocmai european), avem de ales intre pltforma lui Geoana (micul moka) si cea a lui Becali (branza telemea)...

Ne vedem la coada la vama :D

E trist ca intr-o tara frumoasa k Romania sa nu gasim decat conducatori de talia lui Basescu, Becali sau Geoana...